POIM - Programul Operational Infrastructura Mare

up
poim

POIM - Programul Operational Infrastructura Mare

fonduri structurale

POIM - Programul Operational Infrastructura Mare

Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM) 2014-2020 răspunde provocărilor de dezvoltare identificate la nivel național în ceea ce priveşte infrastructura şi resursele. Având în vedere gradul ridicat de corelare şi complementaritate a tipurilor de investiţii în infrastructură, promovarea investiţiilor care adresează nevoile în domeniul infrastructurii şi resurselor au fost propuse spre finanţare în cadrul unui singur program operaţional, având ca obiectiv global: Dezvoltarea infrastructurii de transport, mediu, energie şi prevenirea riscurilor la standarde europene, în vederea creării premiselor unei creşteri economice sustenabile, în condiţii de siguranță şi utilizare eficientă a resurselor naturale.
Principalele deficienţe abordate prin POIM se referă, în primul rând, la gradul necorespunzător de dezvoltare a infrastructurii de bază în România, atât în sectorul transport, cât şi în ceea ce priveşte furnizarea unor servicii publice de bază la standarde europene, în acord cu reglementările în vigoare. În al doilea rând, prin POIM se promovează investiţii cu rol în utilizarea eficientă a resurselor naturale limitate, inclusiv prin promovarea principiilor de eficienţă energetică şi utilizarea resurselor regenerabile, şi prin protejarea elementelor mediului natural, cu impact asupra sănătăţii oamenilor şi calităţii ambientale.
TRANSPORT
În domeniul Infrastructurii de transport, noua politică europeană în domeniu prevede realizarea unei reţele europene integrate la nivelul tuturor statelor membre, pentru a promova creşterea economică şi competitivitatea. Această reţea va face legătura între vest şi est şi va înlocui reţeaua actuală de căi de transport cu o construcţie autentică europeană. Dezvoltarea acestei reţele este prevăzută a se realiza corelat, pe două paliere: o reţea centrală, formată din cele mai importante rute şi noduri de transport ce va constitui elementul central infrastructurii de transport în cadrul pieţei unice a Europei, având termen de finalizare anul 2030 şi o reţea extinsă/globală care va susţine reţeaua centrală, având termen de finalizare 2050.
Problemele sectorului rutier sunt complexe şi se referă atât la infrastructura propriu-zisă, cât şi la întreţinerea infrastructurii existente, siguranţa traficului cât şi la reglementările şi politicile din domeniu. Lungimea totală a reţelei de transport rutier de interes naţional la începutul anului 2013 era de 16.887 km, din care 550 km de autostradă. România se situează pe ultimul loc în Europa în ceea ce priveşte numărul de km de autostradă la 100.000 locuitori. Reţeaua de transport rutier este compusă în proporţie de aprox. 90% din drumuri cu 2 benzi, ce reprezintă risc crescut de accidente, de 4 ori mai mare decât riscul de accidente pe autostrăzi. Starea deficitară a infrastructurii de transport rutier conduce la o slabă interconectare cu principalele centre economice şi urbane şi cu alte noduri de transport intermodal, cum ar fi porturile şi aeroporturile.
În ceea ce privește transportul feroviar, este de precizat că lispa de acțiune la nivelul infrastructurii, după 1990, a condus la diminuarea vitezei de circulaţie, care, ajunsă la valori reduse, a descurajat utilizarea căii ferate ca mod preferat de transport pentru călători şi mărfuri, chiar dacă pe rutele interne, alternativa o constituie deplasarea pe căi rutiere reprezentate de şosele nemodernizate pe care se înregistrează anual un număr record de accidente de circulaţie. Totodată, studiile realizate în cadrul MPGT evidenţiază necesitatea optimizării dimensiunii reţelei de cale ferată, în scopul eficientizării transportului feroviar. Obţinerea unei reţele feroviare sustenabile pe termen lung va avea la bază analiza dimensiunii reţelei de cale ferată ce va trebui să susţină traficul preconizat de călători şi marfă.
Transportul fluvial şi maritim este dominat de transportul de marfă, la nivelul anului 2011, traficul de mărfuri pe Dunăre reprezentând 9% din volumul total al transporturilor de mărfuri pe teritoriul României. Timpii de transport pentru mărfuri sunt lungi, ceea ce face neatractiv acest mod de transport în comparaţie cu celelalte moduri de transport. Astfel, se estimează că numai 4% din potenţialul de transport al fluviului Dunărea este exploatat.
Transportul intermodal nu este foarte dezvoltat în România în afară de transportul de containere în portul Constanţa.
Reţeaua terminalelor publice de mărfuri, amplasată echilibrat la nivelul reţelei naţionale, poate asigura un acces nediscriminatoriu al operatorilor logistici, integratori de servicii feroviare – rutiere, şi feroviare – fluviale/rutiere, eficiente energetic, financiar şi prietenoase cu mediul. Totodată, amplasamentele vechilor şi numeroaselor terminale intermodale pot constitui o bază eficientă de plecare pentru dezvoltarea transportului intermodal şi un factor de regenerare economică regională şi locală.
Transportul urban cu metroul. La acestea se adaugă transportul urban cu metroul, specific doar pentru Municipiul Bucureşti.
Dezvoltarea reţelei de metrou se impune ca o necesitate, în vederea decongestionării traficului de suprafaţă. Investiţiile în modernizarea şi extinderea reţelei de metrou vor contribui la scăderea emisiilor de carbon şi vor conduce la atingerea ţintelor pentru adaptarea la schimbările climatice.
Capacitatea administrativă a beneficiarilor în domeniul infrastructurii de transport. Recomandările specifice de ţară identifică pentru România, ca problemă sensibilă, lipsa de eficienţă şi cadrul de guvernanţă lipsit de transparenţă al întreprinderilor din domeniul transportului, recomandarea fiind accea de continuare a reformei guvernanţei corporative în cadrul întreprinderilor deţinute de stat din sectorul transporturilor şi adoptarea unui plan cuprinzător şi pe termen lung în domeniul transporturilor.
Direcţii de acţiune
  • Dezvoltarea şi modernizarea infrastructurii rutiere, feroviare și transport naval pe reţeaua TEN-T
  • Asigurarea mobilităţii regionale prin conectarea la infrastructura rutieră și dezvoltarea infrastructurii aroportuare a TEN-T
  • Dezvoltarea transportului intermodal și a porturilor
  • Măsuri de siguranță și securitate pe toate modurile de transport
  • Fluidizarea traficului la punctele de ieșire din țară prin dezvoltarea infrastructurii și dotarea cu echipamentele aferente a birourilor vamale
  • Eficientizarea sistemelor de transport, inclusiv prin măsuri de reformă
  • Extinderea magistralelor de metrou și modernizarea rețelei existente / Achiziționarea de material rulant pentru noile tronsoane de metrou

MEDIU ŞI SCHIMBĂRI CLIMATICE
În domeniul mediului, investiţiile preconizate pentru perioada 2014-2020 vor continua proiectele orientate spre implementare a acquis-ului comunitar în domeniul apei şi apei uzate, prin continuarea procesului de regionalizare a managementului în acest sector, precum şi cel al managementului deşeurilor.
Schimbările climatice reprezintă o provocare la nivel global, iar România s-a confruntat în ultimii ani cu o serie de riscuri naturale sau determinate de intervenţia umană care reprezintă o ameninţare pentru cetăţenii, infrastructura şi resursele naturale ale României. Investiţiile preconizate vor fi orientate spre măsuri non-structurale şi structurale cu rol de prevenţie a principalelor riscuri cu care se confruntă România, respectiv inundaţiile, seceta şi eroziunea costieră, acordându-se totodată atenţie întăririi capacităţii de răspuns a structurilor cu rol în managementul situaţiilor de urgenţă.
Direcţii de acţiune
  • Investiții în infrastructura de management integrat al deșeurilor, luând în considerare ierarhia deșeurilor
  • Investiții în infrastructura de apă și apă uzată, prin continuarea proiectelor regionale integrate
  • Menţinerea stării de conservare a speciilor şi habitatelor de importanţă comunitară și refacerea ecosistemelor degradate
  • Decontaminarea siturilor poluate istoric
  • Dezvoltarea sistemului de monitorizare a calității aerului
  • Infrastructură verde și măsuri structurale pentru prevenirea riscurilor generate de schimbările climatice (cu accent pe inundații și eroziune costieră) și de întărire a capacității de răspuns la situații de criză

ENERGIE CURATĂ ŞI EFICIENŢA ENERGETICĂ
Energia curată şi eficienţa energetică, precum şi asigurarea flexibilităţii transportului energiei electrice şi gazelor naturale, reprezintă o prioritate dedicate cu precădere sectorului privat, atât pentru producătorii şi distribuitorii de energie din resurse regenerabile al căror potenţial a fost mai puţin exploatat, cât şi pentru societăţile comerciale active în sectorul industrial, care doresc să îşi eficientizeze consumul de energie prin cogenerare.
Direcţii de acţiune
  • Realizarea și modernizarea capacităţilor de producţie a energiei din resurse regenerabile în centrale pe bază de biomasă/biogaz și energie geotermală
  • Sprijinirea investiţiilor în extinderea şi modernizarea reţelelor de distribuţie a energiei electrice, în scopul preluării energiei produse din resurse regenerabile în condiţii de siguranţă a funcţionării SEN
  • Monitorizarea consumului de energie la nivelul unor platforme industriale prin contorizare inteligentă
  • Implementarea distribuției inteligentă pentru consumatori rezidențiali de energie electrică (proiecte demonstrative derulate de cei 8 distribuitori regionali de energie electrică)
  • Reabilitarea sistemelor de termoficare din orașele selectate
  • Realizarea de centrale electrice de cogenerare de înaltă eficienţă
  • Extinderea şi consolidarea rețelei electrice de transport
  • Creşterea flexibilităţii Sistemului Naţional de Transport al gazelor naturale, în vederea îmbuătățirii conexiunilor cu sistemele din statele vecine